IN MEMORIAM, CRISTI CONSTANTINESCU

„Putința de a trăi noi înşine în sufletul altuia este singura adevărată valoare omenească.” - Costache Negri

Academia Forţelor Aeriene „Henri Coandă” anunţă cu profundă tristeţe şi compasiune pentru familia îndoliată pierderea domnului profesor doctor inginer Cristian-George Constantinescu.

Plecarea neaşteptată dintre noi a lăsat în sufletul tuturor celor care l-au cunoscut amintirea profesorului dedicat, a colegului, omului ferm, dar echilibrat, ale cărui învățăminte s-au întipărit pentru totdeauna în mințile noastre.

Modelul său a fost şi va rămâne un model viu pentru studenţii Academiei Forţelor Aeriene, pentru cadrele didactice din instituţie şi pentru comunitatea universitară în ansamblu.

În conştiința noastră şi a promoțiilor pe care le-a pregătit, el rămâne însă un exemplu viu şi stimulator, model de ținută morală, pildă de artă pedagogică şi de dăruire. Profesorul Cristi Constantinescu a cinstit prin activitatea sa profesia de cadru didactic, a fost mereu alături de ceilalți, a reprezentat un reper de integritate şi generozitate.

Profesorul Cristi Constantinescu avea o minte sclipitoare, era ingenios şi creativ, nonconformist şi neconvențional. Ne vom aminti mereu cu dor de țignalul bicicletei lui, de sandalele lui, de norul fumului scurs din pipa fumată şcolăreşte în pauze, de pozele pe care ni le făcea, de aerul său boem, de umorul şi ironia sa bonomă, de gesturile de frondă, de ajutorul pe care ni-l acorda, chiar şi când nu îndrăzneam să-l cerem, de prietenia arătată, de încurajările lui. Colegul nostru a avut o personalitate plină de farmec, a fost foarte iubit de studenți cărora le preda cu pasiune, bucurie şi devotament, învățându-i modestia, dar şi curajul. Profesorul Cristi Constantinescu a avut norocul de a-şi fi iubit profesia, de a i se fi dedicat fără să aibă sentimentul că se sacrifică. Darul interacțiunii sincere şi respectuoase cu ceilalți, prezența sa senină, altruismul, atitudinea tinerească îl făceau inconfundabil.

Să metabolizăm vestea morții lui, să vorbim despre el la timpul trecut va fi foarte greu multă vreme. A scrie în memoria lui, a ne lua rămas bun este foarte dureros, fiindcă prin trecerea lui Cristi în lumea de dincolo simțim cum comunitatea noastră pierde ceva din esența ei. De aceea, a-i păstra amintirea este un exercițiu obligatoriu. Spiritul său liber, forța interioară trebuie să ne însoțească, privirea lui proaspătă şi iconoclastă trebuie uneori împrumutată, implicarea şi dragostea față de studenți trebuie urmată de noi toți.

În aceste momente dificile, suntem alături de familia îndurerată pentru pierderea unui om drag, al cărui nume va dăinui etern în Academia Forţelor Aeriene „Henri Coandă” şi în sufletele colegilor şi studenților săi.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!!

Drum lin păzit de îngeri, profesor drag şi prieten minunat!